Conceptul spectacolului “Humans | Bodies | Images” a fost dezvoltat pornind de la experiența personală a coregrafei, în anii de pregatire în școala de balet și extins către o perspectiva mai largă, care cuprinde impactul pe care îl are body shamingul în prezent. Performance-ul nu urmărește o poveste anume, ci este compus din momente distincte, inspirate de poveștile reale ale unor oameni care au dorit să-și împărtășească experiența proprie în cadrul etapei de cercetare din proiect. Pornind de la aceste istorisiri, dramaturgul Mihaela Michailov a creat o serie de texte ce completează unele momente coregrafice și transmit mai clar intenția Ioanei Marchidan de a atrage atenția asupra gravității impactului negativ pe care îl are body shamingul în dezvoltarea noastra, mai ales în perioada copilăriei și adolescenței.

“Deviza mea e ‘cu cât mai slabă, cu-atât mai bine’, așa că vă dați seama foarte ușor că am o motivație foarte puternică să dau atenție acestui subiect. Ne gândim la dans ca la o formă fizică în mișcare abstractă, capabilă să conțină și să transmită idei și emoții. În acest sens, nu ne putem gândi la dans fără să ne gândim la corp, la estetica și pregătirea lui. Ce înseamnă această pregătire? Ani de zile de antrenamente intense, de sacrificii imense și nu de puține ori, de body shaming în cantități insuportabile. Estetica corporală a dansatorilor în mișcare reprezintă o mare parte din aprecierea pe care o avem față de aceștia când îi vedem performând. Cu ce costuri vine această estetică și ce înseamnă să faci performanță? Cu ani de devotament. Cu zeci de restricții. Cu o trauma care se instaurează insidios și ramâne acolo, agățată în minte. Ani de zile de voci care condamnă, care ridiculizează, care ceartă, se transforma în ani de zile în care acele voci devin fără să știm, propria voce din interior care continuă să ne condamne, să ne ridiculizeze, să ne certe.” Ioana Marchidan

O parte importantă a rezultatului final constă în abordarea performerelor Mariana Gavriciuc, Simona Dabija și Teodora Velescu și implicarea acestora în construcția spectacolului, printr-o atitudine creativ-colaborativă și prin adăugarea unor fragmente reale din propria experiență cu subiectul body shamingului. Esența momentelor identifică și portretizează raportarea noastră la corp în artă, în fashion, în mass media, în educație și în familie, marcând diverse diferențe în funcție de vârstă sau gen.